Bangkok Chinatown

Cartierul meu preferat din Bangkok, pe departe, este cartierul chinezesc. Poate are legatura preferinta asta si cu cele 9 luni pe care le-am petrecut in China in 2004...
Eu zic sa va uitati un pic la poze si dupa aia vedeti daca mai are rost sa cititi sau nu (oricum am o vaga senzatie ca, indiferent de ce scriu, toata lumea sare direct la poze si dupa aia trece la urmatoarea cautare pe Google sau urmatorul raspuns pe messenger.

Dupa cum se poate observa, 90% din poze sunt din domeniul meu favorit, respectiv gastronomic. Dragii mei, nu stiu daca sunt capabil sa va explic ce panoplie de forme, culori, mirosuri si (daca ai curaj) gusturi in seamna Chinatown. Oricum, mai mult de jumate din chestiile de vinzare habar nu am ce sunt - in cel mai bun caz pot banui... Erau de exemplu niste ligheane in care zaceau niste chestii ca niste viermi imensi si grasi (cine stie videoclipul de la Mr. Oizo - Analogue Worms Attack isi face o idee mai buna).

Alte parascovenii greu sau ne-identificabile: in general plante medicinale (radacini, buruieni, scoartze si semintze), tot felul de salate si verze murate si scaldate in sosuri de ardei iute, intestine de numai ele stiu cui au apartinut, oua de toate culorile - de la alb pina la negru (numai ele stiu cite luni au fost tinute ingropate si cam ce sanse ai sa scapi nevatamat daca le scoti din coaja), vietati care seamana cu crabii dar nu sunt crabi, zemuri maro si bej total neprietenoase, bile si bilute colorate despre care am dedus ca sunt dulciuri si alte minunatii pe care jur ca nu stiu cum sa le descriu in cuvinte.

Eu am ales calea sigura si am interpretat rapid si eficient o supa cantoneza cu won ton cu creveti, asa cum mincam in week-end-uri la Hong Kong (de altfel, circiuma la care am tras se si numea asigurator: Hong Kong Noodles).

Sigur ca Chinatown nu se rezuma la haleala, cu toate ca nu e departe de a fi asa. Acum e mare nebunie deja cu Anul Nou, cu toate ca mai e mai bine de o luna pina atunci. Asta inseamna ca strazile si stradelele gem de parafernalia de anul nou. Se pare ca e anul porcului, asa ca peste tot e plin de porci, porcusori, purcelusi si purcelusculi - mai de aur, mai de argint, mai de plastic (de cele mai multe ori plastic aurit, totusi...). Dupa care urmeaza literalmente tone de calendare, plicuri (pentru bani, of course), carnetele, bani de jucarie (pentru ars la temple) si tot felul de aranjamente din hirtie rosie si aurie.

Preferatele mele totusi raman cutiile cu cele necesare pentru cei de pe tarimul celalalt. In niste cutii de plastic transparent putem cumpara camasi, bijuterii, telecomenzi, telefoane mobile si alte obiecte trebuincioase - toate din... carton. Respectivele cutii le achizitionezi pe trotuar, dupa care intri la templu, mai cumperi o ghirlanda de flori (idealmente tot de carton) si un snop de betisoare parfumate si te prezinti la altar, unde lasi ofrandele, inchizi ochii (daca nu din pietate macar sa nu iti dea lacrimile de la atita fum de incense), bati trei matanii, dai marunt din buze ceva placut lui Buddha, faci 180 de grade si iesi. Tu si inca 200 de budisti piosi. Cel mai misto e ca astia nu o ard cu purgatorii, marturisirea pacatelor, penitente etc. - o dau direct pe interes - sa imi dea Buddha numerele de la loto si o masina bengoasa. Fara apasari si apoplexii metafizice. Sentimentul lucrativ-religios al fiintei.

Plimbarea prin Chinatown s-a incheiat apoteotic pe o straduta cu magazine de cosciuge. Cum altfel!? Daca nu ati aflat, au aparut cosciugele de plastic. Rezistente, nene, nu gluma... Lemnul se duce naibii dupa citeva zeci de ani - poate sa fie el din cea mai rezistenta esenta. Plasticul nu moare niciodata. Si cine sa stie mai bine asta decit batrinul chinez... Dupa tipar, busola, praf de pusca, maoism, chiloti si maieuri tetra si capitalism cu partid unic, chinezii dau lumii o noua masura a geniului lor inventator - cosciugul de plastic. Ieftin si durabil. Aaaaaamiiiiiin.