Dor de Laos

Dedicatie pentru toti prietenii mei care au fost sau vor merge in Laos.

Macao! Ia 5 carti!

SemPORNa

Dupa cum ii spune si numele, orasul din titlu nu are nimic de a face cu nimic.
Noua ne-a placut foarte mult, pentru ca ni s-a parut cel mai autentic din tot ce am vazut, iar mincarea a fost antologica. Creveti in cel putin 5 feluri nemaivazute, niste supe absolut fara precedent (mentiune speciala pentru supa de porumb cu crab), mango galore (mai avem inca in bagaj doua care put ingrozitor dar au un gust divin)

Sandflies and Jellyfish

Daca vrei cu orice pret sa te umpli de bube, unul dintre locurile in care poti rezolva rapid si cu succes pe termen lung este insula Sipadan din Marea Celebes. A, sigur ca in rest esti fix in paradis si ca poti sa inoti minute in sir in compania a trei sau patru broaste testoase sau chiar a unui rechin daca tii neaparat...

Pe Sipadan am facut snorkelling si am vazut poate cele mai frumoase peisaje sub apa de pina acum. Nu degeaba e cunoscuta insula asta ca unul din cele mai spectaculoase 10 locuri de diving din lume. Recunosc ca imi era ciuda cind ieseau diver-ii la suprafata si erau entuziasmati de bancuri de sute de baracuda care se rotesc in spirala in jurul tau sau rechini ciocan care aluneca semi-amenintator la citiva metri sub tine.

Ar fi multe de scris, mai ales despre felul in care e impartita insula fix in jumate intre sateni si UN singur resort imens - cam 150 de bungalow-uri (scump rau...), despre gunoaiele care sufoca o parte din sat dar lipsesc cu desavirsire din cealalta

Poze de prin sat:

Pulau Sipadan

Deocamdata doar poze

Kota Kinabalu, Borneo, Malaezia

De 4 zile "o ardem tropical" (aproape ecuatorial, strict geografic vorbind) la Kota Kinabalu (capitala judetului Sabah din partea din Borneo care apartine Malaeziei). La drept vorbind, mai mult timp am petrecut pe insula Sapi, unde am gasit o plaja doar pentru noi doi - ce sa iti doresti mai mult decit atit... Nu o sa pierd prea mult timp scriind texte savante despre nisip alb, apa albastra, palmieri si 8 feluri de fructe. Lasam pozele sa isi faca treaba... O sa va dati seama singuri cam cum o ducem. Urmeaza parcul national Gunung Kinabalu, la poalele muntelui cu acelasi nume (4095m pe cel mai inalt virf) - vreo 3 zile undeva la racoare - ne-am saturat de 32-33 de grade, mergem la 27-28...




Piata din Kota Kinabalu. Seara se deschid tarabele cu mincare. Atractia principala pentru noi - gratarele pline de sepii, creveti, peste, crabi. Din cele 4 seri in KK, de trei ori am mincat acolo. Mai bine ma opresc aici cu descrierile culinare...

Ritmul vietii aici e un fel de slow motion extrem. Unii joaca biliard, altii se uita cum joaca unii biliard, altii se uita cum se uita ceilalti la unii cum joaca biliard si tot asa.


Nu am descoperit daca exista vreo legatura intre numele magazinului si capetele de papusa infipte intr-o bara de metal.

Gogosi anyone?






Pulau (insula) Sapi - la 10km in larg de Kota Kinabalu - cum spuneam, tot ce vrei...

Hong Kong

Noi doi in autobuz de la aeroport spre oras - 29 decembrie

Noi doi costumati cu mare grija in noaptea de Anul Nou.

Doamnelor si domnilor, bine ati revenit.
Sper sa nu fiti la fel de multi (2000 pe saptamana) ca anul trecut.

Iarna asta iesirea in Asia este in judetul Sabah din jumatatea malaeziana a insulei Borneo. Via Hong Kong/Macao.

Am ajuns acum 5 zile la Shenzhen, orasul in care eu am locuit in perioada ianuarie-iulie 2004, dar ultimele 4 zile le-am petrecut la Hong Kong, de unde ne-am intors cu capul mare.

Repetitie de cintece patriotice la parterul blocului. Recuzita courtesy of gradinita de copii (tot) de la parterul blocului. Inaltator...

Noi am citit de vreo 5-6 ori si am renuntat sa intelegem ce ar fi vrut ei de fapt sa zica.

ChungKing Mansions - 128 de natii diferite au locuit acolo in 2007. Printre care si noi. O camera de 2m/3m cu baie de 1m/90cm. Cladirea are 16 etaje si trei sectiuni diferite A,B si C si e un adevarat Babel. Primele etaje sunt ocupate de magazine - de fapt niste tarabe un pic mai mari - cam 4-5 mp fiecare - electronice, in special telefoane mobile - probabil fabricate pe vapor...

Ca sa urci cu liftul, impartasesti 30-40 de secunde din viata ta cu personaje de film - un chinez cu ghiul si bratara de jad si servieta in care numai el stie ce e, doi pakistanezi care imping cutii de carton, o negresa care sta sprijinita de un afgan pe care il ia de fapt drept indian la care afganul se oftica si ii zice cu mindrie de unde e la care negresa ahaaaa bin laden - si tot asa...

Noi am stat la Capital Guest House, numele complet (de pe cartea de vizita) fiind de fapt "Super Deluxe High Class Rooms Capital Guest House". Evident... doar patronii erau indieni...

Tsim Sha Tsui - partea cea mai aglomerata si comerciala din Kowloon (partea peninsulara din HK) - un haos de neon cu mii de oameni la cumparaturi in fiecare seara / noapte si cu zeci de mii de magazine / magazinase / mall-uri si tarabe de unde cumperi de la ciorapi chinezesti pina la sute de metri patrati de teren in cel mai scump real estate din lume.

Nu prea inteleg unde se mai dezvolta HK (altfel decit pe verticala, dar din billboard-urile din statiile de tramvai inteleg ca se descurca cumva...)

SF.





Doua feluri de street art - kitsch maoist pentru turisti si stickers sau stencils pentru baieti. Am vazut si Pez si Obey si Space Invaders (asta pentru Vlad...)






Haos imobiliar

Noi stam pe rindul 8 coloana 14.

Singapore

La doua luni si jumatate distanta ma intorc aici si pun niste poze din Singapore. Aproape imposibil sa si scriu ceva despre orasul care m-a lasat rece la inceput dar m-a facut sa alerg in ultima zi pe stradute de teama ca pierd ceva esential pina data viitoare cind o sa ajung acolo.

Ma voi intoarce aici cind ma voi intoarce in Asia.

Fara cuvinte

Asa... de final...

A trecut destul de mult de cind nu am mai scris nimic.
Cred ca motivul principal este ca pierd prea mult timp cu asta.
Oricum nu se simte nimeni parasit daca nu mai scriu eu aici :).
Atitea alte bloguri de citit in fiecare zi...
Ba chiar am fost foarte aproape de a inchide cu totul blogul asta, ceea ce probabil o sa si fac imediat dupa ce ma intorc acasa.
Le multumesc celor pe care nu ii cunosc si care au avut curiozitatea sa intre aici fie si macar pentru poze si m-as bucura sa stiu ca le-a fost de folos.
Mie imi ramane sa ma bucur in continuare de minunile pe care le traiesc in fiecare zi. Mai am 18 zile si ma intorc. Inca 4 zile in Borneo, 6 zile pe insula Tioman, 5 zile la Singapore si ultimele 3 la Bangkok.

Prea multa palavrageala - urmeaza poze: Cameron Highlands, festivalul hinduist Thaipusam (Batu Caves), orasul Kuching si din jungla din Sarawak, Borneo.

Multumesc si pe aceasta cale aparatului Canon 350D, care este.

Va doresc vizionare placuta.


CAMERON HIGHLANDS

Plantatiile de ceai



Ferma de fluturi








THAIPUSAM - BATU CAVES, 1 FEBRUARIE

KUCHING, SARAWAK (BORNEO)













De prin jungla

Malacca

Am petrecut ultimele trei zile la Malacca, un orasel care a insemnat foarte mult in trecutul Malaeziei. Numele asta mi-a ramas in cap de la orele de istorie si nu mai stiam de ce...

Dupa 100 de ani de sultanat (pe aici a intrat islamul in Asia de sud est), Malacca a fost pe rind colonie portugheza, olandeza si britanica, in jur de 130-150 de ani fiecare. De unde si influentele de toate felurile, cu toate ca cea mai pregnanta influenta ramane totusi - ca si la Penang - cea chineza. Din secolul 15 pina in secolul 20 Malacca a fost un port unde se intilneau comersanti de peste tot - Africa, Europa, Arabia, India, Indonezia si China. M-am plimbat cu gura cascata pe stradutele cu case chinezesti cu fatade, ferestre si podele europene, temple de toate confesiunile cu putinta si restaurante cu combinatii aiuritoare de bucatarii.

Partea mai proasta e ca peste toate influentele astea din trecut se asterne repede si sigur un strat grosolan si atotcuprinzator de... ati ghicit - mall-uri, fast-food-uri si frumoase blocuri de apartamente.

Ce daca avem pe aceeasi strada un templu hindus, o moschee, un templu budist, taoist si confucianist si o biserica - toate de prin secolul 18... Facem noi ceva mult mai frumos - tot un fel de templu - cu KFC, McDo, MNG, Mickey Mouse, James Bond, David Beckham si Beyonce in rolurile principale.

Ei si ce? E doar un exemplu in plus de cum se duce pe p... patrimoniul unei tari in numele progresului. Malaezia a descoperit petrol acum 20 de ani si de atunci se construieste in delir, fara planificare si fara discernamint. Malaezienii sunt foarte mindri de guvernantii lor, cu toate ca stiu ca sunt extrem de corupti - ii iarta pentru ca "dau totusi si la popor". Aham, dau... betoane, fast-food-uri, templele consumului si ale aerului conditionat, masini ieftine si apartamente meschine si scumpe.

Linga Malacca e un sat care se cheama Kampung Portugis - locul unde englezii i-au mutat pe toti descendentii colonistilor portughezi. Am stat o seara intreaga de vorba cu un fel de sfatul batrinilor de acolo. Au fizionomii metise (euroasiatice), sunt catolici, ii cheama Fernando, Lorenzo, Joan sau Joseph si sunt printre ultimii vorbitori de Cristão (limba creola, amestec dintre portugheza medievala si malay). Mi-au povestit despre cum era in urma cu 20, 30 sau 40 de ani. Apa marii (acum maro si tulbure) era albastra si limpede. Crabii si crevetii erau din abundenta si ii pescuiau intotdeauna cu masura, cu grija sa nu exagereze. Acum nu mai au ce pescui. In schimb, la 3 metri de casele lor se termina constructia unui hotel de 5 stele si incepe constructia (pe 3000 de metri patrati) a unui... ati ghicit din nou! - mare si frumos mall. Pe gardurile gropanului pe care o sa se inalte falnicul mall atirna fandosit bannere cu "2007 - Visit Malaysia Year". Aham... stati incordati ca in 10 ani o sa mai vina bunicu in vizita in satul portughez de linga Malacca. A, si sa nu uit - la 500 de metri mai jos pe malul marii au construit un spital. Si unde se varsa toate scursurile de la spital? Va dau trei incercari sa ghiciti.

Si un pic de politica daca ati rezistat pina acum: Musulmanii majoritari sunt cras privilegiati (educatie mai buna si prioritate la angajare), cu toate astea se pling (si nu au de ce) de faptul ca britanicii i-au trimis la tzara si le-au dat orasele chinezilor (care de fapt muncesc mai mult, sunt perseverenti si stiu sa faca bani), si cel mai bine se pricep sa astepte sa fie hraniti cu lingurita de subventii si petrol ieftin.

Si, ca sa inchei intr-o nota mai optimista, uite ca pun si niste poze frumoase - pina mai am ce...





















Si dupa atitea chinezarii (stiu ca sunt partinitor), un pic de islam



Scolari jucind fotbal la moschee

Sa nu uit - in Malaezia sunt si indieni :P






Fericirea e un mango

Din nou frangipani - nu promit ca e ultima data

KL

Un pic dezamagit, fascinat de turnurile Petronas si surprins de abundenta zgirie-norilor, a restaurantelor europene si a expatilor, am petrecut doua zile in ceea ce credeam ca o sa fie un nou asalt masiv al simturilor - o alta metropola asiatica vibranta si haotica, cu plusul adus de melanjul colonial-islamic-chinez-indian specific Malaeziei.

Cu ajutorul lui Stefan (prieten din copilarie al unei prietene din Austria) am gustat un pic din night-life-ul local, terenul de joaca al expatilor si al gagicilor locale dornice de schimb cultural cu Occidentul. Peste tot aceeasi muzica de cacat - Pussycat Dolls, Black Eyed Peas, Beyonce si compania... cu o singura exceptie - un club tinut de si pentru indieni din Punjab, cu muzica foarte misto - un fel de dub-step punjabi - DJ si gurist live si multi multi dansatori debordant de energici si pe alocuri purtatori de turban. In orice caz, la ora 2 noaptea e curfew. Ca in orice stat islamic care se respecta.

Si, ca sa completez de minune experienta profund asiatica din Kuala Lumpur, duminica am vizionat la terasa numita Foodball Junction, impreuna cu 50 de localnici ahtiati, derby-ul Premier League: Arsenal - Manchester (2-1), incheiat dramatic in minutul 94 cu golul inscris de Thierry Henri, spre dezamagirea publicului malaezian, care este (prin forta imprejurarilor de marketing mai ales) trup si suflet pentru United. Premier League ajunge in toata Asia prin canalul ESPN si are in felul asta de zeci de ori mai multi telespectatori (si implicit venituri din publicitate) decit in Europa. Everton de exemplu au pe tricouri logo-ul berii Chang (produsa in Tailanda).

Cit am stat la capitala, am intrat in vorba cu doi malaezieni - un tinar avocat si un student la comunicare - amindoi musulmani practicanti si foarte inteligenti. Unul din ei m-a invitat sa il vizitez la casa parintilor lui din Port Dickson - un orasel de coasta la doua ore mai spre sud de KL. Am vorbit mai ales despre cum supravietuiesc impreuna etnii si culturi atit de diferite in Malaezia, ce e la suprafata si ce e dedesubtul acestei aparente armonii, cit de decorativ e rolul sultanilor, dar si despre cum stilul de viata occidental (adus aici de expati si de mass-media in ultimii 10 ani) reuseste sa dizolve mai mult din cultura locala decit sute de ani de colonialism portughez, olandez si britanic. Interesant...

Asa se vede de la balconul apartamentului in care am locuit

Petronas Towers - 88 de etaje, 452 metri

Kuala Lumpur 1920 si 2007

Chinatown - casa verde e restaurant musulman-indian (Restoran Yussuf)


Stil arhitectural specific KL - mogul + victorian

Baietzii o ard pe chill la moschee

Detaliu de pe peretele unui templu taoist

Unul dintre fructele mele preferate - mangosteen

Rachete frate!


In stinga ploaie, in dreapta un inceput de curcubeu si in mijloc soare - de la 276m inaltime

Georgetown (Penang), Malaezia

Dupa o luna in Tailanda si Birmania, am ramas singur si am ajuns in Malaezia. Ma apropiu cu pasi siguri de Ecuator (pentru prima data in viata mea de calator). Deocamdata sunt la 5 grade latitudine Nord.

Imi place extrem de mult aici, cred ca inainte de orice din cauza ca se simte foarte pregnant influenta chineza. Arhitectura e tipic chinezeasca, diferita de cea din China prin doua caracteristici locale, imprumutate de la colonisti - ferestre arcuite si podele din gresie mozaicata. E foarte foarte frumos!! In prima zi am stat doua ore si am facut ca un obsedat poze la podele, pereti, porti si ferestre...

Ce este absolut remarcabil aici este cum intr-un oras atit de mic, fondat acum 220 de ani, convietuiesc impreuna fara nici un fel de probleme musulmani, budisti (si hinayana si mahayana), crestini (armeni, catolici si anglicani), confucianisti, hinduisti, taoisti si tot felul de alte mici confesiuni. Pe o singura strada sunt vreo 4 temple chinezesti, unul indian, doua biserici si doua moschei.

Cele mai impunatoare case din Georgetown sunt resedintele celor mai puternice clanuri de chinezi care s-au perindat pe-aici de-a lungul anilor si au controlat autoritar tot comertul din zona, indiferent de influenta mai mult sau mai putin puternica si durabila a britanicilor, olandezilor sau portughezilor. Fiecare clan construia un templu-resedinta, unde se practica cultul stramosilor (in loc de zei sau invatatori se prosterneaza la tabletele funerare ale inaintasilor, aduse din satul lor de bastina din China). Cind nu fac frumos la tablete, joaca mahjong, beau ceai, birfesc si din cind in cind regleaza conturi daca e vreun conflict, ceva. Ei bine, resedintele astea sunt un prilej foarte potrivit de a se sparge in figuri, care mai de care - cam ca tiganii nostri cu balustrii si turnuletele - insa nu pierd niciodata din vedere principiile feng-shui si parca nici bunul gust nu le prea lipseste...

Ma plimb foarte mult pe strada si ma umplu de tot melanjul asta absolut impresionant de culturi asiatice - in Little India miroase peste tot a lemn de santal si urla boxele cu ultimele hit-uri din filmele de la Bollywood. Dupa 2 minute ajungi in Chinatown (cel numit asa, pentru ca de fapt Georgetown e in sine un Chinatown...) si se aud piesele de mahjong si muzica de la etajul vreunui "social club" unde se danseaza vals cantonez. Peste o jumate de ora in timp ce bei un ceai cu mirodenii incepe rugaciunea la Masjid Kapitan Keling.

A, si cum nu m-ar lasa inima (sau stomacul) sa inchei o relatare fara sa mentionez nimic despre haleala, Penang este unul dintre cele mai potrivite locuri din Malaezia pentru mincaciosi ca mine. Cel putin 4 tipuri de bucatarie majore - chinezeasca, indiana, malaeziana si baba-nonya (amestec sino-malaezian). Si fiecare are sub-diviziunile ei - mincarea chinezeasca e de cele mai multe ori din Canton, dar se gaseste si Sichuan si mincare din nord. Restaurantele indiene sunt de cele mai multe ori din sud. Azi la prinz am mincat la chinezi si seara la indieni. Puiul tandoori cu sos de tamarind, trei feluri de curry si nan cu unt si usturoi a fost divin. Ca si masala chai-ul de dinainte si mango lassi-ul de dupa.

Am gasit un loc unde am fost si ieri si azi si o sa merg cu siguranta si miine. Se cheama "Jing Si Books and Tea" si e un loc foarte zen, cu dusumea din lemn de tek, o gradinita cu pietris si bambus, scaune din ratan, plafon inalt cu ventilatoare mari si niste tanti imbracate in alb si negru care iti toarna ceai si iti recomada carti despre budism. Dupa plimbarile prin soare la 35 de grade nimic nu poate fi mai potrivit decit un ceai verde intr-o atmosfera calma si racoroasa ca acolo.

Mai stau la Penang, pentru ca imi place prea mult... In week-end merg la Kuala Lumpur (abia astept sa vad, dupa Beijing, Bangkok si Hong Kong si inainte de Singapore, o alta mare metropola din Asia care sa ma lase cu gura cascata), de unde plec la munte (Cameron Highlands - plantatii de capsuni si ceai, ferme de fluturi si orhidee), de unde ma intorc la KL, apoi merg la Melacca (port foarte important pe vremea colonistilor, teren disputat mult timp intre portughezi, olandezi si britanici). Pe 1 februarie o sa prind la Kuala Lumpur Thaipusam - cel mai mare si mai spectaculos festival hinduist din Malaezia. Pe 2 februarie zbor in Sarawak (Borneo), unde o sa petrec doua saptamani mai ales in jungla. Pe 16 ma intorc in Peninsula, la Johor Bahru, de unde merg direct la Singapore, just in time pentru Anul Nou Chinezesc. Si uite-asa v-am destainuit intr-un paragraf planurile mele pentru urmatoarea luna. Nu mai aveti nici un motiv sa mai intrati aici - gata - stiti tot :)

Straduta din Chinatown

Noi ne culcam un pic...
Fatade de case chinezesti


Acoperisuri made in China


Ricsa la umbra
Gresie cu modele englezesti la case chinezesti
Interior - camera de la nivelul strazii
Gresie, frate...





Felinar de la resedinta clanului Khoo - cei mai bazati din Penang
Felinare din templul zeitei Kuan Yin
Cite doua mini-altare pe fiecare stilp din dreapta intrarii - unul la nivelul capului si unul la baza stilpului. In fiecare dimineata si seara se ard betisoare.
Alt mic altar, in curtea unui templu
Altar cu pisica sau pisica cu altar
Altar cu idoli si dragon

Un nene de la un templu nu a mai putut...

Ceiutz pentru stramosi
Clanul Khoo - cita ostentatie, dom'le...
Clanul Yap - mai modest...
Tablitzele cu stramosi
Luminare mai speciala
Si, ca sa dau si eu dovada de toleranta, uite si doua poze care nu au legatura cu China

Straduta pe care stau de trei zile (si nimic...:P)

De fata asta m-am indragostit, dar e din 1920...

Bangkok Chinatown

Cartierul meu preferat din Bangkok, pe departe, este cartierul chinezesc. Poate are legatura preferinta asta si cu cele 9 luni pe care le-am petrecut in China in 2004...
Eu zic sa va uitati un pic la poze si dupa aia vedeti daca mai are rost sa cititi sau nu (oricum am o vaga senzatie ca, indiferent de ce scriu, toata lumea sare direct la poze si dupa aia trece la urmatoarea cautare pe Google sau urmatorul raspuns pe messenger.

Dupa cum se poate observa, 90% din poze sunt din domeniul meu favorit, respectiv gastronomic. Dragii mei, nu stiu daca sunt capabil sa va explic ce panoplie de forme, culori, mirosuri si (daca ai curaj) gusturi in seamna Chinatown. Oricum, mai mult de jumate din chestiile de vinzare habar nu am ce sunt - in cel mai bun caz pot banui... Erau de exemplu niste ligheane in care zaceau niste chestii ca niste viermi imensi si grasi (cine stie videoclipul de la Mr. Oizo - Analogue Worms Attack isi face o idee mai buna).

Alte parascovenii greu sau ne-identificabile: in general plante medicinale (radacini, buruieni, scoartze si semintze), tot felul de salate si verze murate si scaldate in sosuri de ardei iute, intestine de numai ele stiu cui au apartinut, oua de toate culorile - de la alb pina la negru (numai ele stiu cite luni au fost tinute ingropate si cam ce sanse ai sa scapi nevatamat daca le scoti din coaja), vietati care seamana cu crabii dar nu sunt crabi, zemuri maro si bej total neprietenoase, bile si bilute colorate despre care am dedus ca sunt dulciuri si alte minunatii pe care jur ca nu stiu cum sa le descriu in cuvinte.

Eu am ales calea sigura si am interpretat rapid si eficient o supa cantoneza cu won ton cu creveti, asa cum mincam in week-end-uri la Hong Kong (de altfel, circiuma la care am tras se si numea asigurator: Hong Kong Noodles).

Sigur ca Chinatown nu se rezuma la haleala, cu toate ca nu e departe de a fi asa. Acum e mare nebunie deja cu Anul Nou, cu toate ca mai e mai bine de o luna pina atunci. Asta inseamna ca strazile si stradelele gem de parafernalia de anul nou. Se pare ca e anul porcului, asa ca peste tot e plin de porci, porcusori, purcelusi si purcelusculi - mai de aur, mai de argint, mai de plastic (de cele mai multe ori plastic aurit, totusi...). Dupa care urmeaza literalmente tone de calendare, plicuri (pentru bani, of course), carnetele, bani de jucarie (pentru ars la temple) si tot felul de aranjamente din hirtie rosie si aurie.

Preferatele mele totusi raman cutiile cu cele necesare pentru cei de pe tarimul celalalt. In niste cutii de plastic transparent putem cumpara camasi, bijuterii, telecomenzi, telefoane mobile si alte obiecte trebuincioase - toate din... carton. Respectivele cutii le achizitionezi pe trotuar, dupa care intri la templu, mai cumperi o ghirlanda de flori (idealmente tot de carton) si un snop de betisoare parfumate si te prezinti la altar, unde lasi ofrandele, inchizi ochii (daca nu din pietate macar sa nu iti dea lacrimile de la atita fum de incense), bati trei matanii, dai marunt din buze ceva placut lui Buddha, faci 180 de grade si iesi. Tu si inca 200 de budisti piosi. Cel mai misto e ca astia nu o ard cu purgatorii, marturisirea pacatelor, penitente etc. - o dau direct pe interes - sa imi dea Buddha numerele de la loto si o masina bengoasa. Fara apasari si apoplexii metafizice. Sentimentul lucrativ-religios al fiintei.

Plimbarea prin Chinatown s-a incheiat apoteotic pe o straduta cu magazine de cosciuge. Cum altfel!? Daca nu ati aflat, au aparut cosciugele de plastic. Rezistente, nene, nu gluma... Lemnul se duce naibii dupa citeva zeci de ani - poate sa fie el din cea mai rezistenta esenta. Plasticul nu moare niciodata. Si cine sa stie mai bine asta decit batrinul chinez... Dupa tipar, busola, praf de pusca, maoism, chiloti si maieuri tetra si capitalism cu partid unic, chinezii dau lumii o noua masura a geniului lor inventator - cosciugul de plastic. Ieftin si durabil. Aaaaaamiiiiiin.

La maaaare, la soaaaaare

Nu vreau sa fac in ciuda nimanui. Dar nu pot nici sa ma fac ca saptamana asta am disparut undeva in neant, asa ca ma tin de cuvint si duc mai departe cronica mea de calatorie. Nu sunt prea multe de spus de data asta...

Foarte pe scurt, Ko Chang (chang = elefant) este cea de-a doua insula ca marime din Tailanda, ultima inainte de granita cu Cambogia, la 6 ore de Bangkok. E intr-adevar mare, cam 50-60 km de jur imprejur. Peisajul e muntos (700m maxim) si toata insula e acoperita cu padure tropicala.

Se zice despre Ko Chang ca nu este atit de turistica. Oricum departe de Ko Samui, Ko Pha Ngan sau Ko Phi Phi. Ei, bine, nu stiu ce sa zic... Nu am fost pe nici una din insulele vedeta, dar imi pot inchipui in ce hal s-a ajuns acolo daca e mai rau decit unde am fost eu in ultimele 6 zile. Golfurile si plajile principale au devenit mici orasele, cu grupuri grupuletze de bungalouri, de la cele mai simple, din bambus si frunze de palmier, pina la cele de 5 stele, din beton (evident...), cu aer conditionat, apa calda, orhidee, spa, jacuzzi, piscina, etc. Dezvoltarea avanseaza din ce in ce mai spre inima insulei, din ce in ce mai departe de plaja. Se construieste intr-un ritm dement.

Plaja pe care am stat se cheama Lonely Beach. Suna ironic dupa descrierea de mai sus, dar e relativ corect numele, pentru ca sunt numai citeva grupuri de bungalouri, vreo 7-8 restaurante, 3-4 magazine, 2 ATM-uri si 3-4 internet cafe-uri (suna mult, dar e de fapt putin...). Cel mai mult mi-a placut la Tree House, unde era muzica misto (Air, LTJ Bukem, Bonobo, sitar si tablas, chestii...) si bagam red snapper (pestele, nu trupa) si creveti imensi la gratar. Imi vine sa imi ling si acum degetele dar ar avea doar gust de tastatura... Tot din domeniul culinar, trebuie sa mentionez dragostea mea neconditionata pentru tom yum koong (supa iute cu bambus, frunze de lime, ghimbir, ardei iuti mici, ciuperci-evantai si creveti) si curry-ul verde cu lapte de cocos si fructe de mare. As minca numai de-astea in continuu.

Am inotat foarte mult in primele zile, dupa care m-am mai calmat, pentru ca am facut sinuzita :(. Acum mi-a mai trecut, dar doua zile m-am cam ofticat ca nu am putut sa inot in voie...

In rest, se vede in poze.

Miine sau poimiine plec in Malaezia. Un tren de noapte Bangkok-Butterworth (Penang) - 15 ore la cuseta, cam ca Bucuresti-Budapesta. Abia astept Malaezia, care mi-a ramas restanta de acum 4 ani si care ma intriga foarte mult - cu sistemul lor administrativ ciudat pe sultanate, cu turnurile Petronas, cu amestecul malay-indian-chinezesc (inclusiv culinar, ce, credeati ca ati scapat?), cu influentele portugheze din Melaka si cele britanice din Georgetown si Cameron Highlands, dar mai ales cu partea lor din insula Borneo, care ma intriga cel mai mult! Urmatoarea luna o sa o petrec in Malaezia, iar pe 18 februarie o sa ajung la Singapore, unde o sa petrec cit mai spectaculos cu putinta anul nou chinezesc.

Pupaturi din Bangkok. Enjoy the pics.

Khachapura Resort, Lonely Beach, Ko Chang - din cite stiam, khachapura e un fel de mincare din Georgia. Nici o legatura aparenta...


Tree House - perne, masutze joase, hamace, puzzle lamps, trei ciini si o pisica, mincare buna, valuri si apus.

Plaja, asa cum e ea

Apa, asa cum e ea



Trandafiri japonezi sau hybiscus, foarte obisnuiti pe aici si un preview cit se poate de potrivit pentru Malaezia, unde floarea asta e si pe spatele monezilor...

Lasind Birmania in urma

Am hotarit sa scurtam vizita in Birmania de la 4 saptamani la 2 saptamani. Birmanezii sunt de doua feluri - ignoranti sau blazati. Singura diferenta este ca cei din urma sunt foarte bine informati si cunosc alternativele (macar in teorie). In rest, in fond, toti sunt asa cum ii vor generalii dictatori. Orbi sau visatori, dar terorizati de frica si atent monitorizati.

Am discutat cu tot felul de oameni - un student la economie, un calugar budist, un profesor de chimie, un fost profesor universitar acum pensionar si vinzator de orez, o fetita de 14 ani care vorbea foarte bine engleza - toti mi-au dat aceeasi senzatie de neputinta si de nepotrivire cumva. Am renuntat dupa primele zile la obiecivele turistice pure - temple, pagode, muzee, lacuri, munti, minoritati etnice - si am hotarit sa umblu pe strazi si sa intru in vorba cu oamenii. Asta nu a facut decit sa ma amarasca pe zi ce trecea. Senzatiile astea mi-au fost amplificate cind am aflat ca 90% dintre turisti trec prin Birmania parca in niste baloane de sticla total etanseizate la situatia politica.

Nu imi pare rau ca am fost in Birmania. E o lectie invatata. Birmania o sa ma urmareasca peste tot ca o fantoma si nu o sa imi dea liniste pina nu fac ceva care sa aiba vreo urmare cit de mica. Nu se poate sa fi fost acolo si sa ma comport in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Am vazut cu ochii mei si asta valoreaza de o mie de ori mai mult decit oricite articole as citi sau oricite reportaje as vedea.

Ultimul post despre Birmania de pe blogul meu de calatorie o sa fie insotit de fotografii cu oameni. Pentru ca ei conteaza de fapt cel mai mult. Ei si povestile lor m-au impresionat cel mai mult si m-au pus pe ginduri iremediabil. Va invit si pe voi sa stati un pic sa va ginditi la oamenii astia care nu au gresit cu nimic dar care sunt victimele unuia dintre cele mai imbecile regimuri politice la ora asta. Si asta fara sa se scrie / stie prea multe despre ei...

Trenul circular de la Yangon

Dureaza trei ore si costa un dolar. Poti sa cobori si sa urci din mers. La fiecare statie opreste si porneste cu o smucitura cu care nici macar localnicii nu sunt obisnuiti (rid de fiecare data...). Pleci de la gara Yangon si ajungi tot acolo. Un tren de navetisti care circula din 10 in 10 minute si umple orasul in fiecare dimineata si il goleste seara (Yangon are 5 milioane de locuitori - destul de mare, nu?).

In fiecare vagon sunt banci de lemn asezate cu spatele la peretele vagonului. Astazi nu a fost aglomerat, pentru ca e simbata si ora la care am fost nu e de virf. Cu toate astea, am gasit destul de greu loc si au fost citeva statii unde s-a urcat o gramada de lume cu tot felul de ierburi, cosuri, salate, marfuri, cauciucuri, etc. Imi pot inchipui cum e in timpul saptamanii la ore de virf si prin aprilie-mai cind afara sunt 45 de grade...

Foarte multe mame cu copii, foarte multi vinzatori - nuca de betel, apa, fructe zaharisite, orez expandat, bomboane, calendare, oua fierte, prajiturele, napolitane, ba chiar si pasta si periute de dinti, unghiere, batiste si alte obiecte utile in cazul in care ai un acces de igiena in timpul calatoriei. Lumea isi da coate si te priveste pe furis dar insistent, iar cind le prinzi privirea se fisticesc. Daca le zimbesti, in secunda doi isi arata si ei dintii albi si mici. Unii sunt atit de abatuti si de tristi incit nici nu au puterea sa te priveasca in ochi. Si-asa e extrem de greu sa-ti pastrezi o prezenta discreta. Pina si o amarita de sticla de apa de un litru care costa 50 de bani pentru ei poate fi ostentativa. Ce sa mai vorbesc de ochelari de soare, aparat foto digital etc...

Simt in permanenta in jurul meu pofta de vorba a oamenilor astora, dar in acelasi timp e evident ca o teama imensa le inhiba deschiderea. Mare pacat, pentru ca e un reflex absolut firesc, iar in alte tari asiatice tocmai asta este extrem de atragator la oameni. E foarte frustrant sa ii simti ca si lor le e ciuda ca nu pot vorbi mai mult cu tine...

Seara am mincat la un restaurant indian - samosa, parantha, curry de pui si ceai cu lapte. Foarte foarte foarte bun :) - asta asa, ca sa nu cumva sa fie vreun "post" fara referinte culinare hehehe... Am bagat si un pomelo ca intra bine dupa masa - a, si micul dejun a fost tare dragut (in afara de faptul ca a fost la ora 11 in loc de maxim 9) - papaya, ceai, banana prajita in faina de orez si suc proaspat de mandarine. Sigur, pentru micul dejun exista intotdeauna si varianta hard-core, pentru cine are matze sa duca pina la capat experienta birmaneza - supa acra-picanta din capete de peste.

Miine pornim spre Mandalay, cu un autobuz de noapte care pleaca la ora 16 din Yangon si ajunge la 6 dimineata. O sa fie o siiiiiilent niiiiiight hoooooly niiiiiight foarte atipica. Va doresc tuturor cozonaci si sarmale si colinde si beculetze si capete de peste. A, nu... de-astea o sa am eu...

Rangoon sau Yangon sau Dagon

Am ajuns in Birmania si iata ca nu e chiar asa dubios cu internetul. Merge extrem de greu, merg domeniile .com dar numai cu Firefox, dar merge! Nu prea stiu cu pozele cum o sa fac, dar poate ca o sa reusesc - trebuie neaparat sa vedeti si voi cum e pe aici - sunt sigur ca nu sunt in stare sa descriu prea bine in cuvinte...

Stam la Okinawa Guesthouse, intr-o casa foarte draguta din caramida si lemn de tek. Aici ne-am mutat azi-dimineata, pentru ca ieri am stat la alt guesthouse, mult mai ciudat. Arata ca o cladire de birouri convertita.

Rangoon e foarte ciudat. Imi aminteste cel mai mult de Phnom Penh, dar un pic si de Hanoi. Sunt cartiere intregi care parca sunt un bazar generalizat - un Babel de electronice, mincare, haine, scule, fructe si fizionomii foarte diferite - multi indieni, multi chinezi, multi incerti - nu imi dau seama exact daca exista o anumita fizionomie tipic birmaneza - sunt diferiti de tailandezi, nu au nasul asa de borcanat si au ochii ceva mai mari.

Imi plac foarte mult masinile de aici - cele mai multe sunt masini japoneze din anii '60-'70, de care nu am mai vazut nicaieri niciodata. Si au culori frumoase - verde crud, bleu-ciel, rosu aprins etc. A, si mai sunt niste autobuze pitici - verde cu rosu - ultra aglomerate si parca din alt secol.

Sunt o gramada de cladiri construite de enlgezi - foarte decrepite - imi aduc perfect aminte de ce am vazut la Delhi dar inca frumoase. Cladirile mari de pe arterele principale sunt exclusiv administrative - cu gratii groase si multa lume in fata cu multe hirtii in miini - imi dau o senzatie foarte adinca de Kafka sau Orwell.

Nu imi dau seama inca in ce fel se simte in oameni faptul ca regimul politic e odios. Ce vad pe strada este foarte asemanator cu alte locuri in care am fost si in care nu e dictatura militara. Restaurante de toate felurile, comert la nivelul strazii, postere cu Beckham sau Kurt Cobain sau Jesus, casete audio cu staruri pop locale, cinematografe unde ruleaza ultimul James Bond, practica religioasa ferventa, ceainariile de trotuar (5-10 masute cu cite 3-4 scaunele unde se bea ceai si se discuta) - toate astea se vad totusi cu ochiul liber. Sigur - in acelasi timp detinutii sunt in puscarii, doamna Suu Kyi e acasa si nu merge nici pina la piata, multi oameni sunt urmariti si haituiti si probabil cei mai multi dintre oamenii astia de pe strazi care par relaxati si normali sunt de fapt resemnati si prefera sa nici nu se gindeasca la regimul politic atita timp cit au ce minca si mai au si supape "culturale" - sau libertati spoite (le-am enumerat mai sus).

Uite ca am reusit sa pun chiar si poze :) hihihi ce bine!

Un suc?

Toyota Corolla vintage

Shwe Dagon Paya - un fel de Palatul Patriahriei din Birmania - stupa centrala e cu totul si cu totul de aur cu pietre nestemate.

Chinatown, Ayutthaya si viza de Birmania

Imi pare bine ca cititi si va multumesc pentru comentarii. Daca nu puteti sa scrieti aici, va astept cu drag pe adresele mele de mail.

Am umblat foarte mult pe jos zilele astea prin Bangkok, pe zeci de stradute si stradele prin cartiere fara turisti. Cel mai important aici este mirosul. Ghimbir, coriandru (stiu... v-ati plictisit deja...), durian, usturoi, curry verde, curry galben, lime, gaze de esapament, canale cu mil, peste si fructe de mare, iar usturoi, flori de iasomie de la ghirlandele pentru temple si tot asa...

Cel mai spectaculos e sa te dai cu tuk-tuk-ul la 1 noaptea, cind nu mai e trafic aproape deloc. Dementii merg cu 100 km/h si ai impresia ca te versi in afara la fiecare curba.

Ieri am fost la Ayutthaya (86km cu trenul la clasa a III-a - cam 1 leu un bilet) si ne-am dat cu bicicletele printre templele din vechea capitala. Templele sunt in majoritatea lor distruse - daca nu de birmanezi (care i-au cam casapit pe siamezi la sfirsitul secolului 17) atunci de cutremure, jafuri si inundatii (cele mai recente si violente din ultimul secol au fost chiar asta-vara). Ayutthaya e pe lista UNESCO World Heritage, dar e intr-o paragina jalnica. Arata mult mai nasol decit acum 4 ani cind am fost acolo prima data. Trist...

Miine dimineata decolam spre Birmania. Pina acum a mai fost cum a mai fost - la Bangkok chiar nu duci lipsa de nimic. Gasesti tot ce vrei la tot pasul. Acolo o sa facem un maaaaaare pas inapoi in timp si o sa ne luam la revedere de la cam tot ce e "obisnuit". Andreiana sta pina pe 10 ianuarie, dupa care raman singur inca o saptamana acolo. Craciunul o sa il petrecem probabil la Mandalay si Revelionul undeva pe linga Bagan.

Pe 17 ianuarie ma intorc la Bangkok, unde vreau sa stau cam o saptamana sa prind totul pe indelete - sa merg la un meci de muay thai, la Teatrul National la un spectacol de Ramakien (versiune tailandeza derivata din Ramayana), la un concert de Thai Pop... A propos de Thai Pop - ieri am fost la un restaurant pe malul riului, unde se dadeau in spectacol o diseusa "profi" si multi amatori karaoke - cei mai multi dintre ei erau chelneri si picolite la local. Nu conteaza ca erau la semiton si urlau ca magarii in calduri. Ridicolul nu s-a inventat aici si toata lumea e nascuta pentru scena. Wicked! Nu au lipsit nici hit-urile din repertoriul international - Barry White, "Boom boom boom boom I want you in my room" si altele indescifrabile.

Aaashaaaaaa... Spre sfirsitul lui ianuarie cred ca o sa merg pe Ko Phi Phi sau Ko Similan - stiti voi... hamac, palmieri, nisip alb, apa turqoise, fish curry, shake de mango, flori si fluturi, pesti si corali.

In fine, luna februarie - daca mai apuc sa stau pe aici - o sa fie pentru Malaezia, care mi-a ramas restanta de data trecuta cind nu am mai putut sa stau din cauza unei alergii imbecile si a trebuit sa ne intoarcem acasa cu doua saptamani mai repede.

In Birmania cica domeniile cu punct com sunt cam restrictionate, asa ca s-ar putea sa nu mai apar pe-aici vreo 4 saptamani... Sper sa nu fie chiar asa grav. In cel mai rau caz, pastrez oricum jurnal scris (the classical way) si poze o sa am cu sutele, asa ca la intoarcerea in Tailanda o sa stau vreo 8 ore pe Blogger sa va aduc farmece din taramul pe care nu il poti compara cu niciun altul.

Enjoy the pics,
Mircea

Un mic altar pe o straduta in cartierul chinezesc din Bangkok.
Nu-i asa ca sunteti patrunsi de evlavie la vederea luminarilor cu bec?

Un alt fel de altar tot in cartierul chinezesc, dar dedicat plasticului

Ratza p-----a. Cine ghiceste are un cadou frumos de la mine (hihihi)

Durian - unii zic ca pute ingrozitor, altii zic ca e regele fructelor. Nu e voie cu durian desfacut in transportul public.

Si tot din domeniul culinar - vad ca la asta se reduce totul pina la urma :)





Ayutthaya









Acum vreo trei ore pe barca de la Tha Chang la Thae Wet. Pe riul Chao Praya circula transport public foarte eficient.



La templul Wat Po din Bangkok - cel mai mare (46m lungime, 16m inaltime) Buddha in odihna - ultima postura inainte de a atinge Nirvana




Fetita avea titirez la picioruse si cred ca il pazea pe Buddha sa se odihneasca linistit...

In final - viza de Birmania - cea mai ciudata viza pe care am primit-o vreodata.
Va plictisesc, nu?

Bangkok!! Bangkok!!

Taxiuri roz, mov, portocalii, verzi cu galben si albastre cu rosu.
Tarabe cu creveti prajiti si peste la gratar umplut cu mirodenii.
Tarabe de sticla cu guava, mango crud, mango copt, papaya, pepene rosu si galben, rambutan, ananas, durian si altele.
Tarabe cu lacuste, viermi, scorpioni, gindaci si alte umblatoare - daaa.... asaaa... da-te mare ca esti in Asia...
SkyTrain - metroul suspendat in care e frig si care serpuieste demn mult deasupra vacarmului din trafic printre zgirie nori.

Azi ne-am ratacit - a fost cred prima data cind m-am inselat ingrozitor - adica cu 180 de grade - asupra directiei in care trebuie sa mergem. Vroiam sa ajungem pe Khao San Road, aceasta Mecca a turistilor cool - backpackers of the world unite - sa ne luam o harta a Bangkok-ului si ghidul Lonely Planet pentru Birmania. Am bagat traditionalul Pad Thai (un fel de taitei prajiti invirtiti in wok cu ou, legume si eventual ceva mirodenii - iti alegi tu cit vrei din ce vrei), ne-am luat ghidul si harta, Andreiana si-a luat sandale de care nu credea vreodata ca o sa poarte si am taiat-o de acolo ca nu e chiar cel mai pasionant loc in care poti sa iti petreci vremea cit esti la Bangkok...

Bineinteles ca am o suta de flash-back-uri pe zi, imi aduc aminte de revelionul 2002-2003, de fiecare colt de strada familiar, de autobuzul 53 cu care mergeam la gara, de accentul cu care fetele spun "kaaaaaa" dupa fiecare fraza, de bing-baaang-ul de la usa automata de la magazinele "sewen-elewen", dar mai ales de zimbetele oamenilor - singurele zimbete curate pe care le-am vazut in viata mea, in afara de cele de copil.

Am dormit 15 ore - nici nu imi mai aduc aminte de cind nu am mai dormit atit de mult... Parca am vrut sa recuperez toate noptile cu 4-5 ore de somn din ultimele doua luni. Hotelul e foarte neutru - singura chestie interesanta sunt posturile de televiziune - e fascinant sa vezi cit de multi tailandezi cu tenul deschis la culoare sunt la televizor - norocul producatorilor de creme de albit... he... Parca tot programul este o reclama perpetua - nu numai in interiorul setului de reclame, ci chiar in emisiunile propriu-zise. Azi am vazut o parte dintr-o emisiune - cam 7-8 minute - un fel de "pretul corect" in care un tip si o tipa (frumosi ca la agentia de modele) ghiceau cit costa o noapte la nustiuce resort de linga Kanchanaburi (un oras nu departe de BKK). Mai mult era despre facilitatile de la resort-ul ala decit emisiunea in sine. O porcarie dezgustatoare plina de reclame - fundalul era un mare banner cu sony si alte brand-uri, tejghelele concurentilor erau imbracate in brand-uri, tot era de fapt o panoplie de brand-uri iar tema emisiunii era acest complex hotelier - or something...

Revenind la hotelul la care stam, fereastra da in strada - o dementa totala - miroase a creveti la gratar si se aud clopoteii de la tarabele ambulante, cintecelele de la jucariile chinezesti care au baterii nemuritoare - noaptea la 2 inca zbierau nestingherite si vesele, invitatiile zgomotoase la cina ale patronilor de la restaurantele arabesti/uzbece/palestiniene/egiptene/malaeziene/indoneziene etc... Ei bine, in ciuda acestui fundal sonor ametitor, am reusit sa dormim 15 ore, ca niste drogati. Am visat o mie de vise, ca sunt la liceu, ca ma dau pe skate-board, ca aduc doua curve intr-un apartament in renovare si vine administratorul sa ma dea afara - ce nu am visat oare??

Miine mergem la ambasada sa ne luam viza de Birmania. Sper sa ne dea viza pe loc - ar fi genial, ca sa putem sa mergem la mare - pe Ko Chang mai exact si sa ne intoarcem miercuri, cu o zi inainte de avionul spre Rangoon. Miercuri ne intilnim cu Ciprian, un prieten de-al lui Andreiana si cu nevasta lui tailandeza, pe nume Nok.

Sunt foarte foarte fericit si ma simt acasa la mine.

Urmeaza pozele.

Aici am mincat prima data. Peste, supa sukyaki, orez lipicios si bere Singha. Baiatul in portocaliu era expert in efecte gasatronomico-pirotehnice.

Cum spuneam mai sus, wok+ulei+apa = o bila de foc

Supa sukyaki - lapte de cocos, frunze de lime, creveti, coriandru (doh...), ghimbir, menta, ardei iute

De-asta cu de-asta si cu de-aia

Gindaci, viermi, scorpioni, lacuste - tot ce are picioare si nu e masa se maninca. Am scapat fara tip...

Dupa masa... Inainte de masa...

Pad thai pe Khao San Road - a backpacker's yummy special treat

Andreiana prefera taxi-urile roz. Si bauturile roz - vedeti mai jos (MIZO - hello kitty - direct din Japonia - acum si in Tailanda la 7/11)


De pe fereastra de la Pinnacle Sukhumvit Inn