duminică, 17 decembrie 2006

Bangkok!! Bangkok!!

Taxiuri roz, mov, portocalii, verzi cu galben si albastre cu rosu.
Tarabe cu creveti prajiti si peste la gratar umplut cu mirodenii.
Tarabe de sticla cu guava, mango crud, mango copt, papaya, pepene rosu si galben, rambutan, ananas, durian si altele.
Tarabe cu lacuste, viermi, scorpioni, gindaci si alte umblatoare - daaa.... asaaa... da-te mare ca esti in Asia...
SkyTrain - metroul suspendat in care e frig si care serpuieste demn mult deasupra vacarmului din trafic printre zgirie nori.

Azi ne-am ratacit - a fost cred prima data cind m-am inselat ingrozitor - adica cu 180 de grade - asupra directiei in care trebuie sa mergem. Vroiam sa ajungem pe Khao San Road, aceasta Mecca a turistilor cool - backpackers of the world unite - sa ne luam o harta a Bangkok-ului si ghidul Lonely Planet pentru Birmania. Am bagat traditionalul Pad Thai (un fel de taitei prajiti invirtiti in wok cu ou, legume si eventual ceva mirodenii - iti alegi tu cit vrei din ce vrei), ne-am luat ghidul si harta, Andreiana si-a luat sandale de care nu credea vreodata ca o sa poarte si am taiat-o de acolo ca nu e chiar cel mai pasionant loc in care poti sa iti petreci vremea cit esti la Bangkok...

Bineinteles ca am o suta de flash-back-uri pe zi, imi aduc aminte de revelionul 2002-2003, de fiecare colt de strada familiar, de autobuzul 53 cu care mergeam la gara, de accentul cu care fetele spun "kaaaaaa" dupa fiecare fraza, de bing-baaang-ul de la usa automata de la magazinele "sewen-elewen", dar mai ales de zimbetele oamenilor - singurele zimbete curate pe care le-am vazut in viata mea, in afara de cele de copil.

Am dormit 15 ore - nici nu imi mai aduc aminte de cind nu am mai dormit atit de mult... Parca am vrut sa recuperez toate noptile cu 4-5 ore de somn din ultimele doua luni. Hotelul e foarte neutru - singura chestie interesanta sunt posturile de televiziune - e fascinant sa vezi cit de multi tailandezi cu tenul deschis la culoare sunt la televizor - norocul producatorilor de creme de albit... he... Parca tot programul este o reclama perpetua - nu numai in interiorul setului de reclame, ci chiar in emisiunile propriu-zise. Azi am vazut o parte dintr-o emisiune - cam 7-8 minute - un fel de "pretul corect" in care un tip si o tipa (frumosi ca la agentia de modele) ghiceau cit costa o noapte la nustiuce resort de linga Kanchanaburi (un oras nu departe de BKK). Mai mult era despre facilitatile de la resort-ul ala decit emisiunea in sine. O porcarie dezgustatoare plina de reclame - fundalul era un mare banner cu sony si alte brand-uri, tejghelele concurentilor erau imbracate in brand-uri, tot era de fapt o panoplie de brand-uri iar tema emisiunii era acest complex hotelier - or something...

Revenind la hotelul la care stam, fereastra da in strada - o dementa totala - miroase a creveti la gratar si se aud clopoteii de la tarabele ambulante, cintecelele de la jucariile chinezesti care au baterii nemuritoare - noaptea la 2 inca zbierau nestingherite si vesele, invitatiile zgomotoase la cina ale patronilor de la restaurantele arabesti/uzbece/palestiniene/egiptene/malaeziene/indoneziene etc... Ei bine, in ciuda acestui fundal sonor ametitor, am reusit sa dormim 15 ore, ca niste drogati. Am visat o mie de vise, ca sunt la liceu, ca ma dau pe skate-board, ca aduc doua curve intr-un apartament in renovare si vine administratorul sa ma dea afara - ce nu am visat oare??

Miine mergem la ambasada sa ne luam viza de Birmania. Sper sa ne dea viza pe loc - ar fi genial, ca sa putem sa mergem la mare - pe Ko Chang mai exact si sa ne intoarcem miercuri, cu o zi inainte de avionul spre Rangoon. Miercuri ne intilnim cu Ciprian, un prieten de-al lui Andreiana si cu nevasta lui tailandeza, pe nume Nok.

Sunt foarte foarte fericit si ma simt acasa la mine.

Urmeaza pozele.

Aici am mincat prima data. Peste, supa sukyaki, orez lipicios si bere Singha. Baiatul in portocaliu era expert in efecte gasatronomico-pirotehnice.

Cum spuneam mai sus, wok+ulei+apa = o bila de foc

Supa sukyaki - lapte de cocos, frunze de lime, creveti, coriandru (doh...), ghimbir, menta, ardei iute

De-asta cu de-asta si cu de-aia

Gindaci, viermi, scorpioni, lacuste - tot ce are picioare si nu e masa se maninca. Am scapat fara tip...

Dupa masa... Inainte de masa...

Pad thai pe Khao San Road - a backpacker's yummy special treat

Andreiana prefera taxi-urile roz. Si bauturile roz - vedeti mai jos (MIZO - hello kitty - direct din Japonia - acum si in Tailanda la 7/11)


De pe fereastra de la Pinnacle Sukhumvit Inn

8 comentarii:

igu spunea...

da, da pozeeeee :)

igu spunea...

vad ca nu prea mancati multe E-uri :)
cum te legi la net? la hotel? sau?

Andreea Vasile spunea...

Nu prea e rost de comentarii. Doar ca urmarim evolutia cu interes si povestile tale chiar ma transpun putin in atmosfera. Imaginea cu supa cu frunze de lime si menta m-a cucerit definitiv. Chiar, data urmatoare cand mai scrii, baga si tu o retzeta de ceva, eventual sa contina ingrediente pe care sa le putem gasi si aici. Vine Craciunul si parca in loc de sarmale si purcei, as hali ceva thai! Distractie placuta in continuare! :-)

Cosmin spunea...

greetings from romania :P

stiu pe cineva care cam uraste hello kitty:P

Claudia spunea...

ha! eu am intorc la sarmale si iar tu te-ai dus la gandaci si la alte minunatii...
ps: cat de tare e sa ai o amica in fiecare tara?...:)

norica spunea...

"Sunt foarte foarte fericit si ma simt acasa la mine."


fericirea-i un lucru marunt..bine ca l-ai gasit, chiar daca atat de departe

featherfairy spunea...

as long as you are happy... i am happy:)))))))))
pare demential!!!!!!!!!

eu cred ca e tare de tot sa ai cate o amica in fiecare tara, orash,... and she.s got a beautiful name too;)

libella

Sage Couardise spunea...

Andreianaaaaa, we love you!
Big hugs and kisses and lots of love from Paris!
Ioana&Dan&Raluca&Marc&Claudiu