O chestiune delicata

De citeva ore stau si citesc pe internet despre Birmania si cintaresc, asa cum o fac de o luna de cind m-am hotarit sa merg, decizia de a nu urma sfatul lui Aung San Suu Kyi si a merge acolo sa vad cu ochii mei ce se intimpla.

Ascult un duet de tablas cumparat din Pushkar, beau Pfanner Orange mit Fruchtfleisch si maninc Niederegger Marzipan. Sunt pentru inca 4-5 zile bine ancorat in lucrurile pe care le consider normale. Citesc totusi despre atrocitatile generalilor birmanezi si am un gust amar si imi creste un ghimpe in piept. Nu am second thoughts, pentru ca decizia am luat-o deja - in cunostinta de cauza si cintarita cu atentie si zic eu discernamint.

Sunt dezolat ca o parte (infima) din banii mei va merge la criminali si imi asum riscul de a fi considerat poate incapabil sa vad the big picture. Cu toate astea, nu pot sa ma fac ca am uitat cum in Vietnam sau India - cele doua tari (chiar daca nu sub dictatura militara) unde interactiunea mea cu localnicii a fost cea mai mare - am cunoscut cei mai impresionanti oameni - oameni care erau insetati de contact cu exteriorul, care tinjeau dupa cineva care sa ii asculte.

Degeaba imi spun mie cei de la The Burma Campaign UK (ale caror existenta si activism le respect si salut) ca nu e etic sa vizitez Birmania pentru ca sustin indirect regimul dictatorial. Am trait primii mei 13 ani intr-un regim totalitar - recunosc, departe de a fi la fel de represiv ca cel din Birmania, totusi - si stiu cit de mult visam la contact cu exteriorul si cit de mult pretuiam cea mai infima idee despre lumea din afara - ce sa mai zic de contacte propriu-zise cu straini... Sunt convins ca asta este un insight care le scapa activistilor britanici. Poate ar fi mai bine sa se ocupe (si) cu niste campanii care sa informeze despre cum a supt Imperiul zeci de ani Birmania de resurse sau cum o serie de multinationale cu sediul in UK fac profit inca acolo.

In afara de faptul ca o sa le potolesc setea despre care vorbeam mai sus macar citorva birmanezi, merg in Birmania si pentru ca cea mai mare parte a banilor pe care o sa ii cheltui acolo o sa ajunga la oameni care au mare nevoie si nu ar avea acces altfel la ei.

Nu in ultimul rind, merg in Birmania pentru ca in felul asta voi cei care cititi ce scriu aici aflati despre situatia de acolo, ceea ce nu s-ar fi intimplat poate niciodata altfel.